joi, 25 noiembrie 2010

Gânduri...cuvinte...trăiri...amintiri...


E clar...ceva se întâmplă cu mine...ziceam că nu o să folosesc blogul ca 'jurnal public' şi în ultimele 5 zile deja am 2 postări legate de mine.
Când scriu cum mă simt, ce simt...mă face mai uşoară...îmi dă aripi...şi mai presus de toate îmi dă o senzaţie de fericire şi bucurie.
Acum oftez...mă întristez...apoi îmi amintesc şi zâmbesc...
Cred că e prima dată când o persoană îmi dă atâta putere şi inspiraţie să scriu...bune, rele, vesele, triste... toate le pun aici.
Am atâtea să spun şi parcă e agitaţie în capul meu...nu ştiu cu ce să încep, cu ce să termin, ce să spun...sau să nu spun.
Nu aveam somn...să dau sms-uri la ora asta nu se cade şi mă tot gândeam la ziua mea de nume care se apropie...că vreau să am alături anumite persoane...unele vor...altele nu...aici e tristeţea...şi atunci au început să'mi curgă tot felul de gânduri...m'am hotărât să scriu pe blog...şi când să mă ridic din pat începe o piesă...care mie una îmi place la nebunie...e atît de personală şi drăguţă. Iar versurile..se potrivesc la fix..
Când a început am ascultat vreo 15 secunde primele 2,3 versuri şi am zâmbit:' Wow'.
Asta se potriveşte de minune, mi'am zis. Cum se leagă unele lucruri...parcă winampul mi'ar asculta sufletul...
Chiar aşa...cum ar fi ca obiectele personale să ne înţeleagă gesturile şi să ne asculte gândurile?
Să ştie exact ce vrem înainte să vrem?
Aberez...
Probabil ora e de vină...
Probabil cum mă simt e de vină...
Aş vrea ca lucrurile să fie mai bune...trăirile mai intense, faptele mai mari...ştiu...cer prea mult... Oare?
E aşa greu să faci lucruri simple şi frumoase?
Oare e greu să aduci un zâmbet pe faţa cuiva?
Oare e greu să ţii de mână sau în braţe pe cineva?
Să'l asculţi şi să'l încurajezi când are nevoie?
Faci asta cu bani?
NU!!!

Faci asta cu plata în obiecte de valoare, maşini, case?
NU!!!

Faci asta din suflet...
Ce e sufletul de fapt?
Cum l'ai defini?
Fără să te uiţi în DEX!!!
Ce e sufletul de fapt?
Eu l'aş defini 'cutia cu trăiri, simţiri, gânduri, cuvinte...' ăsta e sufletul tău de fapt!
O cutie cu ceea ce eşti tu!
Dacă nu arăţi lumii sufletul tău înseamnă că ţie ruşine cu el!
În seara asta spun lucrurilor pe nume!
Sunt rea probabil...sunt directă...sunt critic..
Şi iar oftez...şi îmi aduc aminte de ce am început acest post...cum ziceam..sunt multe în sufletul meu nespuse.. :(
Am început acest post pentru EL...el...care în momentul ăsta poate oricine crede că e vorba de EL...dar nici măcar EL nu ştie că e vorba de EL!!!
I'aş da un indiciu dar ştiu că nu o să se prindă...
Din viziunea lui de acum ceva timp...am greşit faţă de el...timpul a trecut...totul s'a dus...certurile, rănile, amintirile sau dus...chiar şi EL s'a dus...dar s'a întors...şi îmi pun întrebări...de ce oare acum?
De ce eu?
Ce vrea?
Poate nu este nici un răspuns aici...
Poate e doar ceva de trebuia să se întâmple...
Asta mă tot întreb de câteva zile...
Şi iar oftez... de ce ?
De ce?
Stau şi analizez ce a fost...şi nu'mi dau seama ce a fost aşa de m'a tâmpit...şi de nu'mi dă pace acum?
E greu când ai întrebări şi nu ai răspunsuri...iar dacă pui întrebările alea...ţi se v'a răspunde că nu ştie...sau te v'a minţi...sau v'a ignora...sau poate nu...
Oare v'a fi sincer?
Dar n'aş putea eu să'i aduc suferinţa asta în viaţa lui...acum că am acest drept să fiu aproape de el...n'aş vrea şi nici n'aş putea să'i stric obişnuinţa vieţii.
Rezum tot la câteva cuvinte... prezenţa lui mă face să uit de lucrurile rele...de mine şi de tot...în schimb nu uit ceea ce am trăit cu el...vremurile bune...când povesteam, râdeam, glumeam şi fugeam din parc goniţi de ploaie...alergând după metrou, când ne ascundem în bar să ne uscăm şi să bem ciocolată caldă şi asteptând să treacă timpul, şi când ... şi ...
Totul legat de el mă face să râd...şi ăsta e un lucru bun!
Sper că dacă te prinzi de cele scrise aici să nu mă îndepărtezi cum ai făcut'o ultima dată...să nu mă urăşti...vreau ce eram la început...nimic mai mult...
Versurile şi piesa care a început cand m'am apucat de post o găsiţi aici

I've finally forgotten,
I've put down my sword,
I've come to accept that,
This weight wasn't mine it was yours.

I've got no illusions,
I've cut through this cord,
Got no more addictions,
See these veins can't endure that much more.

But when you can find love,
If you can find love,
If you can find love,
Then you forget everything...

You ever said,
Every word that hung over my little head,
Every moment we spent,
Hold your breath,
Count to 10.
Start again.
Start again.

2 comentarii:

  1. wow. Chiar impresionant .. Nu stiu eu una as defini sufletul ca ceva cu care toti se nasc si putini il folosesc .. El simte , el iubesc , el stie ce e cu tine . Doar el ..Si totusi .. Ar fi mai bine sa nu-ti deschizi sufletul aici .. O sa apara criticii . Asta a fost si greseala mea care am facut-o pe blog ..
    Nu stiu . sper sa te pot urmari . Mi-a aparut ceva eroare ...

    RăspundețiȘtergere
  2. Trebuie sa mearga..Avem prea multe in comun ca sa nu iti mearga ..Si pe mine ma uimeste ceea ce scriu.. :))

    RăspundețiȘtergere