Totul se întâmplă cu un scop?

Zilele astea au fost ciudate. Am fost fericită şi tristă în acelaşi timp.
Astăzi am fost mai mult tristă, am avut o noapte încărcată de cercetări.. m'am culcat târziu, m'am trezit târziu, apoi am văzut un film pe care l'am tot amânat.
A fost trist într'un fel, dar ceea ce am ascultat în film m'a lovit rău. A fost scurt, rapid şi zguduitor, dar într'un mod plăcut. Şi piesa respectivă se tot repeta în film.. şi suna atât de bine, şi se potrivea.. aproape ca mi se zbârlea pielea când o ascultam. Deja eram pe alte meleaguri.
Ideea e că după ce s'a terminat filmul am încercat să găsesc un motiv, scop sau legătură de ce trebuia piesa asta să apară în filmul ăsta... m'am întristat şi mi'am amintit de o vorbă, că 'totul se întâmplă cu un motiv/scop'. Şi motivul? Unde e? Sau întâmplat prea multe zilele astea şi nu văd încă motivul? Am să'l văd vreodată?
Pentru prima dată în viaţă simt că mi'e dor de vremurile bune, şi nu ar fi fost aşa dacă nu ar fi acea persoană care să te facă să te simţi aşa cum m'am simţit eu. Până la urmă totul se rezumă la persoane şi nu la obiecte.
Sunt tristă şi debusolată. Dacă e un scop de ce nu e unul bun pentru noi? De ce este doar ca să fie scop?..
De obicei nu folosesc blogul pentru 'jurnal public' dar acum simt nevoia să mă descarc public. Probabil totul se trage de la persoane, de la persoana lui. El imi dă inspiraţia, curajul şi voinţa să scriu fără încetare, de toate lucrurile bune şi rele din lume.
Îi mulţumesc pentru tot. În mod special, doar pentru simplul fapt că există acolo undeva şi la nevoie îi pot telefona.
Piesa despre care vorbeam este cântată de The Carpenters - We've Only Just Begun



Join ;)