De cîteva zile tot simt nevoia să scriu un post despre simţiri, trăiri, acţiuni, evenimente...Şi acum că am ajuns să scriu aş vrea să le iau pe rînd, ca să nu mă repet...Pot să zic că de la crăciun pînă azi am avut în preajma mea numai persoane dragi, am stat cu familia dar şi cu prietenii..am petrecut momente preţioase cum deseori citesc sau văd în filme.Dar acest puternic sentiment de a scrie a devenit foarte accentuat acum 2 zile, cînd am petrecut cu tatăl meu...Tata curios din fire, eu ca şi el de altfel..că na, l'am moştenit în multe alte feluri de care sunt mîndră, printre care şi curiozitatea, a început să pună tot felul de întrebări, şi ca să accentuez puţin, are o slăbiciune pentru internet.
Ştie el că internetul e ceva fără margini..incredibil, care ajută şi rezolvă mii de probleme în feluri incredibile, şi cum el punea întrebări iar eu am zis stai să'l întreb pe nenea 'gugle' (aşa îi place mamei să'i spună) am tastat repede curiozitatea tatei si voilà..here we got the answer!
Că tot suntem în subiect, tata era curios despre anumite clădiri din Bucureşti care au fost dărmate, şi cum internetul e o adevărată enciclopedie ne'am răspîndit curiozităţile la mai multe informaţii despre vechiul Bucureşti.Tot în seara aceea tata s'a bucurat de timpul petrecut cu mine în faţa pc'ului aflînd diferite informaţii, iar mie..dîndu'mi mai multe ideii!
Ce pot să zic..faptul că i'am adus pe mama şi tata în acelaşi decor mă bucură..mă bucură că am stat cu ei un timp şi am rîs, glumit dar am rezolvat şi treburi serioase. Ca să scurtez aşa ..da, şi ei sunt prietenii mei dragi!
În altă ordine de ideii, un alt prieten cu care am petrecut azi este un prieten vechi dar relativ nou în acelaşi timp..
E poveste lungă şi nu cred că intereseza pe cei care n'o ştiu.
Am primit mai multe telefoane zilele astea de la el decît am primit în ultimele 2,3 luni. Îi datoram o carte şi atunci cînd am plecat de acasă nu m'am gîndit că o să stau mai mult de 10 minute cu el...dar cînd eram pe drum mi'a zis că are ceva timp şi dacă vreau să mergem la 'locul nostru' să mai vorbim..am zis da imediat..
Cine mă cunoaşte bine ştie probabil locul de vis'a'vis de mine!
Acolo avem o clădire din marmură pe unde trecem mereu cînd vizităm locul...facem o poză, spunem o glumă, şi ieşim, acum însă..fiind destul de frig afară am preferat să ne aşezăm pe marginea din interior şi să pierdem timpul..
În timp ce depănam amintiri m'a făcut să mă gîndesc serios la noi, amintirile şi timpul nostru, la cat de preţioase sunt..şi cît de mult înseamnă pentru fiecare toate acele nebunii pe care le făceam astă vară dar şi în celelalte..
Ca de obicei Alex (aşa il cheamă pe scumpul meu compatriot,..cred că ar rîde copios de denumirea asta :)) ) , s'a apucat să împărtăşească istorisiri din ultimul timp..ce a făcut, cu cine, pe unde..cu cine s'a mai intîlnit..eu la fel..aa da stai că nu ţi'am dat ultima veste..
Şi cam aşa decurgea discuţia..bucuroşi de scurtul timp petrecut împreună..vorbeam repede, ne intrerupeam.. [spune tu.. ba spune tu..] :))
Ne'am bucurat de noile achiziţii (adică telefoane :)) ) am mîncat M&M..
Vreau să zic că m'a obligat să mănînc cu el pentru că nu am vrut.. a zis că mi le bagă pe gît dacă il refuz :))
După toate astea mi'am dat seama cît de drag îmi este scumpul meu prieten..şi cît de dor îmi era de el..şi atunci mi'am dorit să fie mereu acolo pentru mine, eu pentru el..să fim aşa pînă la bătrîneţe, să avem ce povesti nepoţilor noştri.
Şi aici aş sublinia pentru alţii dar special pentru el, că asta e prietenia adevărată, care sper să nu se termine niciodată, să nu ne plictisim sau indepărtăm datorită altor lucruri..
Îmi aduc aminte că rîdeam odată pe tema asta..cum că el ar deveni mare poet iar eu ca mare prietenă vin să'l felicit el să'mi zică: 'Ne cunoaştem?'
I'am zis că o să'l dau în judecată dacă'mi face asta!!
Scumpul meu Alex sper sa nu fiu nevoită să te dau în judecată vreodată!!!
Despre el şi prietenie aş avea multe de povestit, dar nu despre asta este postul făcut, ci despre prietenie!
Nu l'am detaliat sau definit în vreun fel, am vrut doar să subliniez.
Acum ceva timp mi'am dat seama ce ne motivează să scriem, iar în seara asta am văzut şi mai clar ...Stările de suferinţa, supărare, regret chiar şi nervozitate. Toate stările astea ne fac să fim mai exacţi, mai expliciţi.
