Noi suntem creaţie. Într-o lume superioară cineva ne va scrie, literă cu literă, sau va desena, trăsătură cu trăsătură, sublimul şi grotescul siluetelor noastre. Şi orice gest putem face, îl putem face pentru că va fi descris cândva într-o operă, şi nimic din ce nu va fi scris nu putem trăi sau gândi. Şi vorbim ce ni se pune în gură, şi vedem ce ni se dă de văzut, şi ni se întâmplă ce ne e scris să se-întâmple...
joi, 2 septembrie 2010
Cand viata atarna de un fir de...speranta!
Ieri citeam pe un blog despre cv-uri din alta perspectiva, si culmea mi-a si placut articolul (nici nu stiu daca ii spun corect tinand cont ca e vb de blog, dar nu conteaza la ora asta/sunt suparata)
Pentru ca are multe postari care mi-au placut am trecut-o la fav ( sau cum s-o numi/revin...nu ma intereseaza cat de corect e ceea ce scriu aici..azi sunt cu moralul la pamant si imi permit sa gresesc!).
Tipa,pentru ca este o tipa,o cheama tot ca pe mine..Anda! :D
In articolul ei vorbea despre selectia cv-urilor..cum a gasit niste bazaconii ca altfel nu pot sa le zic, bazaconii=poze pitzi, culori, desene...cum sa faci asa ceva in cv-ul tau care practic e oglinda ta..cv-ul ala te reprezinta mai departe, e semnatura ta!
In fine, coincidenta a fost ca azi trebuia sa sustin un interviu, amanat deja 2 zile(din cauza managerii)!
Am ajuns la locul stabilit, la ora stabilita..banuiesc ca era sefa de magazin cea care mi-a zis ca managera nu a ajuns inca, ca mai intarzie putin, si daca vreau pot sa plec si ma suna ea cand o sa vina!
Eu i-am zis: Nu! Prefer sa stau aici sa ma familiarizez cu locul!
M-am plimbat in lung si in lat, am analizat tot..Dupa 10 minute suna sa verifice cat mai intarzie managera...Vine si-mi zice ca in jur de 10-15 minute! Eu zic, e ok, astept, nu e problema!
In gandul meu imi ziceam deja...ce femeie fitoasa o mai fi si managera asta sa programeze un interviu la o anumita ora si sa intarzie!
Stau, ma plimb...vreau sa va zic ca mi s-au lungit urechile asteptand...era bine daca asteptam 10-15 minute dar am asteptam 1 ora si 10 minute..ca dupa ce ajunge sa o ia la intrebari pe tipa dinaintea mea...
Parca calvarul nu se mai termina..imi venea sa ii zic: 'Am plecat!! Stau degeaba aici..oricum nu ma alegeti pe mine..' dar mi-am zis: Anda, tine piept concurentei..daca fugi mereu unde ajungi? Si asa mi-am mai gasit un strop de rabdare sa raman pana ma cheama!
Intr-un final vine randul meu...managera o femeie intre 30-40 ani...aratand ridicol de casual si nemachiata, imbracata neprofesional...nu avea pic de feminitate in ea..si eu deja ma gandeam ca o sa ma eclipseze si intimideze cu frumusetea ei!
Trecand peste criticile mele in gand, femeia ma intreaba de varsta, salariu si de experienta. Acum e acum..ii zic..experienta in vanzari nu am!
Femeia imi zice..imi pare rau dar am nevoie doar de persoane cu experienta si-si cere scuze! Eu ii raspund politicos: Nu e problema.' si dau sa ma ridic...in mintea mea..deja curgeau scenele de manie care mi le imaginam avandu-le cu 'sefa de magazin'!
Si aici vine problema mea!!!!!
Cat de incopetent sa fi sa chemi o persoana,2,9... la interviu fara sa-i citesti cv-ul?!?
Deci primul lucru de care-mi amintesc intrebandu-ma 'sefa' a fost de experinta, si pe parcursul orei petrecute cu ea..am vazut ca intreba pe toata lumea care lasa cv daca au experienta! E irelevant, e aproape jignitor sa stii ca primul lucru conteaza experienta si totusi cand pregatesti interviurile sa uiti detaliul asta!
Am plecat cu ambele falcii in pamant de acolo, grabita ca aveam si o intalnire cu un prieten zicand 'asta e scaparea mea...o sa-mi revin dupa ce ma vad cu el', cand colo sa aflu ca si el m-a lasat cu ochii'n soare ca are treaba!
Am zis...Grate!!! Picatura care da pe langa pahar!
De cand m-a sunat pentru interviu parca viata mea s-a mai luminat! Aveam o speranta ca poate reusesc sa ma angajez..chiar daca nu e domeniul meu, dar..mi-am pus o speranta in acest job...si am ajuns dezamagita si trista!
Unii oamenii chiar atarna intr-un fir de..speranta!
In drum spre casa imi dau seama ca aveam o pofta enorma de a manca..orice..dar sa mananc! Intru in magazinul de langa casa si imi fac provizii pentru clipele grele din sufletul meu! Mi-am luat tot ce mi-a poftit sufletul si am plecat acasa!
Cumparaturile ce-i drept ma cam darmau :)) vantul ma batea in fata, ba in lateral..imi gaseam putina rabdare si forta sa dau parul de pe fata la locul lui si-mi ziceam..'si vantul ma bate'...poate asa merit!
Ajunsa acasa ma indop..si parca ma mai linisteam putin...incerc sa vad un film. Mergea intrerupt de la conexiunea de internet...
Pana la urma trag de mine sa nu adorm si eu de film sa-l termin...
Dupa film cand dau sa dorm..sa trezeste vecinu sa-si bata cuie in picioare..(macar de ar fi facut asa :)) ) si somnul dispare..
Nervii mei ajunsi la extrem ma gandeam ce sa fac sa ma calmez..ies in curte sa vad catelul, el fiind singurul care putea sa ma inveseleasca atunci! Ma joc putin cu el...apoi ma trezesc maturand curtea, asta pe post de terapie!!
Si inca una foarte buna..am inceput sa mai smulg si niste ierburi care le tot ocoleam de ceva timp...trezindu-ma la 22 noaptea tot in curte tot cu matura in mana, cu mii si mii de replici si discursuri in minte despre incopetenta 'sefei', managera 'sifonata' si no experience!!
Eh ..acum nu ma luati la suturi...ideea postului pe scurt este: gradinaritul e cea mai buna terapie! Testata pe mama, cumnata si pe mine..si sunt sigura ca si pe alte sute, mii de persoane!
Si aici aduc aminte de serialul meu preferat "Brothers & Sisters" si actrita Sally Field in rolul Norei Walker care se afla in aceeasi situatie ca mine intr-unul din episoade, si anume gradinarind in miez de noapte asta ca sa nu-si streseze fiul care se afla intr-o problema!
Eh, acum va zic ca am postat asta pentru ca simteam nevoie sa ma descarc si eu!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu