Linişte apăsătoare

Mă trezisem la 8:55 ca de obicei.

Mi se păruse destul de devreme pentru o zi de duminică aşa că m'am hotărât să mai lenevesc puţin în pat, până la urmă nu aveam altceva de făcut.
Deşi nu stăteam cu ochii deschişi, găndurile mele zburau la ce aş fi putut face dacă mă dădeam jos, când din camera alăturată au început o serie de căscaturi plictisitoare care imi deranjau gândurile.
M'am enervat aşa de tare încât mi'am băgat capul în pătură şi mai mult.
Am adormit.

Am visat la prieteni care nu îi mai văzusem de câţiva ani.
Era o petrecere, undeva într'un local frumos amenajat, foarte copilăros pentru vârsta mea de acum.
Eram acolo pe canapea cu nişte prietene, povesteam, râdeam când la un moment dat o văd pe Andreea Raicu că se aşează lângă noi pregătită să intre în direct chiar acolo.
Ştiu că am auzit ceva de 'adu'o şi pe mama'.
Ştiu că m'am ridicat şi m'am mutat mai în spate să nu deranjez şi să pot privi la ea în linişte.
M'am aşezat la ultima masă.
Acolo erau alţi prieteni.
O fată drăguţă m'a întrebat ce poate să'mi aducă.
N'am apucat să răspund că deja răspunseseră prietenii în locul meu.
Am zâmbit şi deja mă simţeam în visul altcuiva.
Eu nu aveam drept la replică.
Dintr'o dată observ în faţa mea o plasmă. Era o emisiune pe care, se pare că toţi o admiram. Tot localul era ochi şi urechi la emisiune.
M'am oprit puţin şi am observat că toţi erau ca la meci.
Urlete, încurajări, exclamaţii. În sinea mea am zis:
' Wow ce fani avem aici.' :-)))
Apoi am observat mesele, erau pline cu platouri cu prajituri de toate formele, culori şi gusturi.
Apoi m'am prins:
Era un concurs de prăjituri.
De aia era Andreea prezentă.
O farfuriuţă mică cu fursecuri pusă în faţa mea îmi întrerupe cugetarea.
Erau nişte fursecuri rotunde cu puncte mici de ciocolată în ele.
Doamna ce mi le pusese în faţă îmi zice:
'Nimeni nu trebuie să se uite la televizor fără ceva de ronţăit în faţă. '
Am ridicat privirea spre ea întrebătoare şi i'am răspuns:
'Îmi pare rău, nu am cerut nimic de ronţăit.'
Ea mi'a spus:
'E o petrecere draga mea, şi în acelaşi timp un concurs de prăjituri. Cum o să poţi da notă dacă nici măcar nu ai gustat o prăjitură?!'
Ea s'a aşezat lăngă mine ronţăind din acele fursecuri delicioase.
Mă uit la farfuriuţă şi când mă pregăteam să iau una prietena mea îmi fură primul fursec.
M'am uitat la ea şi încurajată am luat şi eu unul.
Am început să mănanc şi înainte să le laud cât de bune sunt, prietena mea deja imi luase vorba din gura:
'Cu aşa fursecuri mi'aş deschide o cofetărie!'
Eu am întors faţa spre ea uimită şi am zis:
'Asta vroiam să zic şi eu', şi am început să râdem amândouă.
Apoi m'am întors spre doamna de lângă mine şi m'am uitat cât de mândră era de fursecurile ei, şi mai ales că ne plăceau nouă.
Am mai luat o bucată şi apoi le'am zis ascultătoarelor mele:
'Cred că mă apuc serios de făcut prăjituri, iar dacă îmi merge treaba, deschis şi o afacere.' Fetele au întors capul spre mine foarte entuziasmate de gândurile mele.
Apoi m'am uitat iar la doamna din stânga mea şi am recunosc buzele superbe ale Andreei, şi mi'am dat seama cine era doamna aceea.
Mă apropi de ea şi îi zic:
'Sunteţi mama Andreei, nu'i aşa?'
Dar doamna se ridicase şi dispăruse de parcă am aflat un lucru îngrozitor, unde am rămas puţin mirată şi gândindu'mă de ce plecase imediat...
Apoi m'am trezit.

Am încercat pe moment să adun toate imaginile din vis să le pun cap la cap şi să mă întreb de ce plecase, iar eu de ce m'am trezit brusc!
Am revenit pe pământ în câteva minute dar m'am ghemuit şi mai bine sub pătură,
tot cu gândul departe.
Am rămas în pat aproape o oră, gândindu'mă la ce aş putea face azi, mâine.
Era relativ linişte în casă, vărul meu era la bucătărie, făcuse cafea şi deschisese uşa la mine să intre mirosul şi căldura.
Mă gândeam deja, ce bine e să te trezească mirosul de cafea.
După ce m'a anunţat că pleacă m'am dat jos din pat leneş,
am sărit în halat şi m'am îndreptat spre baie.
La întoarcere m'am oprit la bucătărie,
mi'am turnat cafea, lapte şi zahăr şi am pornit spre dormitor.
Mă aşezasem în scaunul meu mare de birou şi în timp ce pc'ul se deschidea am început să sorb lacom din cafea.
Era atât de bună, deşi era aproape rece acest lucru nu m'a oprit să continui să beau cu poftă.
Geamul era deschis dar de afară nu se auzea nimic.
Mi'am verificat mail'ul şi apoi am deschis jocul meu preferat Mah Jongg.
Seara jucasem ceva timp, iar dimineaţă m'am trezit tot cu gândul la el.
Sâmbătă m'am uitat la filme aproape toată ziua, şi spre după amiază deja mă plictisisem,
dar nici altceva nu aveam chef să fac.
M'am gândit să mă joc, dar plictiseala tot nu trecea.
Pe la 11 m'am hotărât să dorm. Dar a două zi aveam aceeaşi stare.
Mă gândesc că poate e de la vreme...
În timp ce jucam am început să aud un cocoş, cânta regulat la câteva secunde.
Înaintea lui fusese o linişte plăcută dar apăsătoare dacă te gândeai la ea.
Fără să'mi dau seama m'am trezit deranjată de cântatul lui, deşi se auzea foarte slab.
M'am oprit şi am început să mă gândesc că sunt la ţară, dar apoi am zis:
'Stop! Nu sunt la ţară, sunt la oraş!'
Şi apoi mi'am dat seama, ce înseamnă să stai la curte,
lumea îşi ia găini, cocoşi, cine ştie ce alte păsări sau animale mai deţin în gospodărie.
Dar revin, suntem la oraş.
Stau la 10 minute de centrul 0 al Bucureştiului şi am vecini cu gâşte şi cocoşi.
Da, mi'am amintit, prin partea din spate a casei mele am auzit gâştele vecinilor. :-))

Am revenit în prezent.
Cocoşul se oprise.
Era din nou linişte.
Era zic eu mult prea linişte.

După vreo 10 minute am mai auzit un câine lătrând.
Şi mi'am zis:
Un sunet ce parcă, parcă sună cunoscut locului.
S'a oprit şi el şi iar era linişte.
Am început să'mi zic:
'Dar unde sunt vecinii mei?
E aproape prânzul şi nici un zgomot care să arate că există viaţă aici.'
Apoi mi'am amintit că aşa e duminica.
Parcă toată lumea e înghiţită de pământ, e o linişte apăsătoare, de te face să te întrebi:
'Vecinii tăi m'ai trăiesc?'
Dar liniştea continuă până când, câinele meu nemulţumit de ceva îmi terturbă gândurile pentru câteva momente.
Apoi tace!
Şi iar e linişte.